Bunicul meu
December 21st, 2012Bunicul meu nu a fost niciodata intr-un mall. Bunicul meu nu a fost niciodata la mare.
Bunicul meu a muncit de la 6 ani. Bunicul meu a plecat singur la Bucuresti “sa invete meserie” si s-a facut electrician si sofer.
Bunicul meu i-a baut tot vinul dintr-un butoi tatalui sau apoi i l-a platit. Cand era el copil, parintii bunicului meu aveau doua perechi de boi, aveau cateva oi si traiau binisor.
Bunicul meu a vrut sa aduca parintilor sai un gramofon de la Bucuresti dar in tren s-a intamplat ceva, nu mai tin bine minte ce, a fugit de cineva si i-a cazut cutia cu gramofonul intre vagoane. Era un copil…
Bunicul meu si-a facut casa la oras si tatal sau cand a trecut odata prin fata casei lui l-a intrebat “aici stai tu ma’ Gheorghe?”
Bunicului meu i-a murit un copil de doar cateva luni. Bunicul meu a dus-o pe bunica mea cu sania la spital, s-o nasca pe mama mea.
Pe bunicul meu il strigam “tataiu” cand aveam 11 luni. Si pe bunica mea o strigam “mamaiu”… Asa mi-au zis ei. Bunicul meu ar fi vrut ca eu sa-i port numele.
Bunicul meu ma lua cu masina de serviciu can eram copil si colegii lui ma puneau sa spun poezii la statia de emisie-receptie. Bunicul meu a muncit de dimineata pana seara pana a iesit la pensie. Abia asteptam sa iasa la pensie sa stau mai mult cu el.
Bunicul meu n-a plans la moartea mamei lui sau nu l-am vazut eu.
Bunicul meu mi-a dat bani sa merg in tabara la Navodari. Eram in clasa a VII-a si a fost prima dintre cele doua tabere in care m-am dus.
Bunicul meu nu ne-a spus ca Florea, cainele nostru, a murit. Ne-a spus ca a plecat pe valea din spatele curtii si nu s-a mai intors. L-am strigat cateva zile…
Bunicul meu a fugit descult dupa mine la poarta si mi-a spus cu lacrimi in ochi ca “mamaie e bolnava rau”. Stiam… Dar nu am stiu sa-l consolez asa de bine cum mi-as fi dorit. Am plecat si am plans.
Bunicul meu imi culegea smeura, cirese, coacaze si mere. Bunicul meu ar fi vrut sa-mi dea de toate cand mergeam pe la ei dar mie nu-mi trebuia nimic.
Bunicul meu ne-a iubit mult pe mine si pe fratele meu pentru ca eram baieti si el avusese o singura fata.
Bunicul meu era cunoscut si respectat in oras dar era retras, timid si nu vroia nimic de la nimeni.
Bunicul meu bea ceaiuri concentrate de plante, isi facea singur mancare de cartofi si mamaliga, bea vin cu apa si sirop si-si punea o caramida calda unde-l durea ceva.
Bunicul meu a mers intotdeauna sa voteze. Bunicul meu isi platea din timp impozitele, taxele si facturile. Bunicul meu se trezea intotdeauna devreme de tot.
Bunicul meu mesterea intotdeauna cate ceva si improviza tot felul de lucruri prin curte.
Bunicului meu ii placeau micii si sa ne aiba la masa si facea lucruri pe care nu am stiut niciodata ca le face. Isi cumpara singur haine si venea cu ele sa i le arate bunicii mele si s-o intrebe daca-i plac. Bunica mea i le punea la pastrare, nici ea nu a mai stiut pentru ce.
Bunicul meu la peste 80 de ani mergea kilometri intregi pe jos si lucra la o casuta, in satul lui natal, pe un petec din curtea parintilor sai, proiectul vietii lui de dupa pensionare. Visa ca eu as putea sa stau acolo, sa cresc niste capre si sa am o viata linistita. Credeam ca e naiv dar ce-ti trebuie mai mult?
Bunicul meu era mic de statura dar m-am uitat mereu in sus la el. Bunicul meu era puternic, mergea la coasa si la adunat de prune.
Bunicul meu cocea prune pentru noi. Avea cuptorul lui, construit de el. Anul asta nu am avut prune coapte, anul asta cand mi le-am dorit asa de mult.
Acum un an, pe vremea asta, bunicul meu a plecat dintre noi si mi-a lasat un gol imens in suflet. Avea 83 de ani si a avut ghinion. Ar fi putut sa traiasca 93 si sa-l vada pe copilul meu crescand. Nici macar nu stiu daca stia ca voi avea un baiat la numai 3 luni dupa ce n-a mai fost el.
Bunicul meu avea mainile aspre de munca. I-am sarutat mana in spital cu cateva zile inainte sa plece. Nu stiu daca stie dar as vrea sa cred ca da.
Bunica mea l-a urmat la numai 7 luni. Nu cred ca au avut o viata perfecta impreuna dar fara el nu a vrut sa mai lupte nici ea.
Ma bucur ca bunicul meu n-a fost niciodata la mall, nu a pierdut nimic.
Atat.
|
|
